Puține sunt locurile de petrecere a timpului liber, de culturalizare și distracție în orașul nostru de provincie și așa a fost mereu, doar că de câțiva ani s-au mai împuținat, mai ales de când pandemia de Sars-Cov-2 face ravagii printre noi. Avem o casă de cultură care nu știu ce obiect de activitate mai are, însă a dat spre închiriere o parte dintre spațiile aferente, întocmai ca și fosta casă a tineretului despre care nu am mai auzit că ar avea vreo activitate.

Apoi avem două muzee și o casă memorială mai cunoscute, un teatru mai important, un teatru de vară despre care nu am mai auzit dacă a desfășurat activitate în ultimii ani, un stadion modern și două cinematografe. Poate că mai sunt și alte instituții de cultură sau doar de petrecere a timpului liber pe care nu mi le amintesc în acest moment.

La începutul pandemiei de Covid-19 când s-a închis tot, majoritatea celor care au manifestat opoziție vocală s-au referit la saloanele cosmetice, la sălile de fitness, la instituțiile de învățământ, la restaurante, baruri, hoteluri și cafenele din domeniul HoReCa, la alte activități și mai puțini la instituțiile de cultură, sau cel puțin asta am văzut eu la televizor pentru că cei din industria ospitalității au fost mult mai prezenți pe micile ecrane reclamând nedreptatea și pierderile financiare suferite. Este un lucru bun faptul că s-au deschis majoritatea acestora, chiar dacă funcționează la capacitate redusă.

Lansare nouă de film în cinematografe

Una dintre veștile importante care în curând ne va da ocupație frumoasă este că în data de 3 decembrie 2021 se lansează la cinema filmul Ghostbusters: Afterlife” / „Vânătorii de fantome: Moștenirea” – un film emblematic pentru cinefilii de toate vârstele, care aduce în actualitate o temă celebră și creează o punte între diversele generații de (potențiali) fani “Ghostbusters”.

Scene din “Ghostbusters: Afterlife” / “Vânătorii de fantome: Moștenirea” – sursa video: InterComFilm

Acest film distribuit de Columbia Pictures și InterComFilm este o combinaţie demnă de vizionat între comedie şi scene thriller, performanţe şi efecte speciale, care demonstrează din nou că celebritatea seriei “Vânătorii de Fantome” își merită locul de neegalat în memoria colectivă. Producția cinematografică va fi difuzată pe marile ecrane în formatele 2D, IMAX 2S, 4DX și Dolby Atmos.

Să sperăm că ne vom bucura de el și la Târgu-Jiu pentru că va fi difuzat în cinematografele din toată țara  un prilej grozav de distracție fiind un film pentru întreaga familie pentru că îmi doresc să merg la film împreună cu soțul meu ca să ne reamintim plăcerea de a urmări pe un ecran mare într-o sală de cinematograf cunoscută un film de acțiune SF cu efecte speciale.

Am făcut cunoștință cu cinematograful în perioada comunismului

În vremea comunismului mergeam mult mai des decât acum la cinematograf pentru că modalitățile de a petrece timpul liber și distracțiile erau mult mai puține. Pe atunci nu existau internetul și cablul TV cu multe programe care ne aduc filmele în locuințele noastre sau oriunde dorim să le vedem.

În timpul comunismului am deprins plăcerea de a viziona un film pe ecran mare în sala de cinematograf. Tot atunci am dobândit obiceiul pe care îl am și acum de a ocupa un loc în jumătatea superioară a sălii pentru a avea o vedere mai bună a ecranului.

Nu erau pe atunci noile tehnologii 2D, IMAX 2S, 4DX și Dolby Atmos și nici nu ni se puneau la dispoziție cele mai noi filme sau cele mai bune, însă mersul la cinematograf în oraș sâmbăta sau duminica era o adevărată delectare și un obicei pentru perioada anului școlar. Vacanțele școlare le petreceam la țară la bunici unde săptămânal sau mai rar se difuza câte un film pe ecran mare în incinta căminelor culturale din comună.

Unele erau filme artistice românești, altele patriotice, unele erau rusești, indiene, bulgărești, americane, franțuzești sau în altă limbă titrate în limba română, alteori erau doar filme cu conținut vădit comunist. Nu exista concurență atunci pentru cinematografele românești și nu prea aveam de unde alege dacă doream să vedem altceva decât ceea ce ni se oferea. Puteam să alegem să ne bucurăm de experiență sau să nu participăm la vizionarea filmelor respective care nu ne plăceau.

Poate că nu toate filmele pe care le-am văzut în acei ani erau captivante, însă era frumos faptul că ne întâlneam cu prietenii și petreceam timp împreună înainte și după vizionarea filmului. Nefiind multe ocazii în care să ne întâlnim și să facem activități împreună, pentru noi tinerii fiecare astfel de împrejurare era un prilej de bucurie. Era un mod de evadare din cotidian, ca o regulă de weekend, pentru care uneori stăteam la coadă în timpul săptămânii ca să obținem bilete, iar sălile cinematografelor erau pline la sfârșit de săptămână.

Am înțeles ulterior că pe atunci, în perioada comunismului, filmele erau cenzurate, că abia după ce erau în prealabil vizionate și decupate unde era cazul erau difuzate către populație, însă eu nu am știut sau văzut astfel de cenzuri pentru că eram minoră la revoluție, iar noi, fiind copii și adolescenți, eram ocrotiți de ororile care se spun despre perioada comunismului la noi în țară.

Nici nu credeam despre comuniști că ne doreau îndobitociți dacă ne dădeau voie să mergem frecvent la cinematografe, la spectacole în casele de cultură, în căminele culturale, pe stadioane, în parcuri sau în alte locuri în aer liber și la teatre. Cenzura lor consta, în special, ca prin conținut să nu se aducă afronturi partidului comunist aflat la putere atunci și reprezentanților acestuia, să nu se îndemne populația la revoltă împotriva orânduirii socialiste și altele asemenea.

Am fost atunci la mare și în tabere școlare, împrejurări în care am văzut și piese de teatru și spectacole și filme în cinematografe, fără nici o restricție sau vreun control, fără să am habar că sunt securiști sau comuniști pe undeva prin preajmă și că ne supraveghează. Dacă chiar erau și ei pe acolo ori de câte ori am participat eu în perioada comunismului la astfel de activități, nu și-au făcut simțită prezența pentru că eu nu am avut și nu am văzut sau auzit niciodată nici un incident generat de ei în astfel de locații.

Aveam și la școală excursii la cinematograf sau la spectacol, ori ni se difuzau diapozitive sau mici filmulețe în sala de clasă pentru a se ilustra ceea ce ne predau unii profesori, pregăteam serbări școlare cu dansuri și piese de teatru în care noi elevii eram actori. Dacă au fost cenzurate noi, elevii, nu am aflat niciodată atunci pentru că participam la toate acestea fiind scrise și puse în operă de către adulți care nu ne împărtășeau nouă așa ceva.

Nostalgia pentru cinematografele vechi

Nu am nostalgia anilor trăiți în comunism, ci nostalgia copilăriei și adolescenței care au trecut și nu se mai întorc pentru mine, timpul fiind ireversibil în mod nemilos pentru noi toți. Totuși, știind de câte zeci de ori sau poate mai mult am fost la unul dintre cinematografele noastre din oraș și câte filme minunate am văzut în ore captivante și relaxante în care am învățat lucruri pe care nu aveam altfel de unde să le aflu, nu pot să nu am regrete pentru că azi nu mai este.

După așazisa revoluție din 1989, la un moment dat, cinematograful respectiv a fost cumpărat și ținut nefolosit și în paragină un număr suficient de ani care să îi permită proprietarului să îl renoveze pentru a-i schimba destinația într-un mare magazin alimentar pentru care primește o chirie. Poate că pentru unii cinematograful nu este un loc încărcat de cultură, însă pentru mulți dintre noi a însemnat un loc de evadare din cotidian și este normal să ne pară rău pentru faptul că autoritățile au fost complice la desființarea acestuia.

Habar nu avem care a fost sau care este denumirea străzii pe care s-a aflat dintotdeauna acest fost cinematograf, însă și acum, după zeci de ani de când nu mai funcționează, noi, cei care am trăit în comunism, când ne referim la zona respectivă, pronunțăm denumirea ”Dacia” de atunci a cinematografului și cu toții știm despre ce zonă este vorba și la ce stradă se referă vorbitorul. Ce dovadă mai elocventă trebuie pentru faptul că acest cinematograf, cu zeci de ani în urmă, a jucat un rol important în viețile noastre, iar noi nu l-am uitat?

Dacă multiplicăm această distrugere a unui cinematograf la nivel național, la care adăugăm și închiderea, demolarea sau transformarea unor cămine culturale de la sate observăm, fără statistici complicate, cât rău s-a adus culturii în perioada postrevoluționară când trăim în libertate deplină, fără cenzura și constrângerile comunismului blamat. Așa ceva nu s-ar fi putut întâmpla în perioada respectivă în care s-au construit majoritatea clădirilor importante de azi în care își desfășoară activitatea instituții de cultură.

Nu am nostalgia comunismului și nu îl voi deplânge pentru că istoria și mulți dintre cei care au suferit atunci îl vorbesc de rău, însă nu pot rămâne indiferentă la vânzarea activelor de stat și demolarea acestora fără a pune nimic în loc care să producă ceva și care să aibă capital majoritar de stat.

Procedând în moduri numai de guvernanți știute statul a pierdut controlul majorității activităților pe care le desfășura, care produceau mulți bani pentru bugetul de stat și bugetele locale și care ne-au plătit integral datoria externă a țării atunci, în comunismul acela detestat care nu a fost bun pentru majoritatea.

Cel de al doilea cinematograf din oraș în care de asemenea am văzut o mulțime de filme în hulitul comunism, dar și după respectiva revoluție din decembrie 1989, de câțiva ani a primit denumirea ”Sergiu Nicolaescu”. Tot cam în acea perioadă a fost renovat și continuă să funcționeze și în prezent, dar în ultimii ani nu am mai văzut aglomerație mare la casa de bilete sau în sală așa cum obișnuiam să ne îngrămădim în comunism ca să participăm la vizionarea filmelor.

Diminuarea numărului clienților cinematografului vechi se poate datora și faptului că de câțiva ani s-a mai deschis un cinematograf modern în localitate în incinta unui mall de la marginea orașului. Un alt motiv al lipsei clienților poate fi faptul că pandemia de Covid-19 ne-a țintuit mai mult în case și evităm aglomerările de persoane ori chiar contactele sociale, nu doar pe cele fizice.

Bănuiesc că toate canalele de televiziune specializate în difuzarea filmelor au luat din cinematografe majoritatea clienților, pentru că avem de unde alege în confortul caselor noastre un film bun chiar dacă îl vizionăm pe ecranele mici ale televizoarelor.

Totuși vizionarea oricărui film acasă nu este la fel de memorabilă ca pe un ecran mare, nu sunt efecte speciale văzute în mod senzațional, nu se compară sonorul maxim și nici experiența personală în ansamblul său nu suportă asemănare.

Pandemia a impus restricții și în cinematografe

Viața își urmează cursul, iar fiecare dintre noi își continuă activitatea chiar dacă boala și moartea plutesc în aer și zilnic fac mii de victime în țară, pe continent și pe întreaga planetă cuprinsă de valurile pandemiei care nu se mai opresc.

Ca și când și-ar fi dorit să falimenteze tot ceea ce există afacere profitabilă și să măture în calea ei sănătate și vieți, pandemia de Covid-19, cu concursul autorităților publice, o vreme a închis între altele și cinematografele. De câteva luni însă funcționează la capacitate redusă la jumătate în toată țara pentru că trebuie lăsat un loc liber între oricare două persoane, cu excepția copiilor sub 12 ani care se pot așeza lângă însoțitorii lor.

Masca de protecție trebuie purtată peste tot în incinta cinematografelor, atât la casa de bilete, pe holuri și în sălile în care se difuzează filmele. De altfel, în prezent masca de protecție este obligatorie și în aer liber în acest val patru al pandemiei, deci nu e o măsură specifică doar cinematografelor. Nu se vor forma cozi la casele de bilete și la intrarea în sălile în care se difuzează filmele, iar spectatorii vor păstra distanțarea fizică prevăzută de lege față de alte persoane în aceste spații.

Dezinfectanții nu lipsesc și la intrarea în sală și la ieșire, iar pentru siguranță biletele se scanează de către personal la intrarea în sală spre deosebire de perioada anterioară pandemiei când se rupeau. Locul liber între două persoane în sală se menține și în cazul cuplurilor, dar chiar și cu toate aceste restricții tot mai sunt doritori dependenți de senzațiile frumoase pe care le oferă vizionarea unui film într-o sală de cinematograf.

Dovada vaccinării în ultimele șase luni, dovada trecerii prin boală în ultimele șase luni, certificatul verde, termoscanarea sunt măsuri specifice pandemiei în acest stadiu de evoluție și nu au ocolit nici cinematografele. Aceste măsuri de restricții au un puternic impact economic pentru că încasările vor fi posibile la jumătate sau mai puțin, dar au totodată și un puternic impact cultural pentru că un număr atât de redus de persoane au acces în săli.

Cu restricții sau fără acestea, ne străduim să nu ne îmbolnăvim, să lăsăm trecutul în urmă și să ne umplem timpul cu suficiente activități care să ne mute atenția de la massmedia de știri care ne prezintă în fiecare minut Apocalipsa în date statistice alarmante, situații zdrobitoare în spitale, analize negativiste complicate și previziuni sumbre pe baza datelor furnizate de autorități în țară, pe continent și pe planetă.

Eu cu soțul meu și părinții mei am lucrat la stat și datorită acestui fapt sau datorită educației pe care am primit-o fiecare am manifestat întotdeauna un grad mare de conformare la normele juridice și bunele practici impuse de autorități. De aceea ne-am vaccinat de trei ori deși nu am înțeles de ce, nu știm ce conține vaccinul sau dacă este bun la ceva pentru că nu ne ferește de a contacta virusul pandemic și nici de a-l transmite mai departe.

Ne vom vaccina și a patra oară și ori de câte ori specialiștii o vor recomanda, deși situația este destul de complicată și în cazul altor țări în care procentul de vaccinare este mai mare și procentul conspiraționiștilor este mai mic decât în țara noastră. Avem fiecare dintre noi codul său QR al certificatului verde scanat în telefoanele mobile smart, purtăm măști din obișnuință deja și nu ne facem probleme că nu vom fi primiți cu ușurință la cinematograf ori de câte ori dorim. Astfel, ne vom prezenta mâine la cinematograf ca să vedem acest film, ceea ce îți recomand și ție:

în data de 3 decembrie 2021 când se lansează la cinema filmul Ghostbusters: Afterlife” / „Vânătorii de fantome: Moștenirea” să mergi la cinematograful din localitate împreună cu familia sau cu prietenii, ori chiar fără compania nimănui, după preferințe, pentru că filmul va fi la fel de frumos în toate cazurile, chiar și cu toate aceste restricții care nu te vor împiedica să te bucuri de această frumoasă experiență.

Afișul filmului “Ghostbusters: Afterlife” / “Vânătorii de fantome: Moștenirea” – sursa fotografiei: InterComFilm

Din experiența personală în sălile cinematografelor, îți pot spune că tot ceea ce trebuie să faci este să îți ocupi locul preferat în sală, să dai telefonul pe silențios sau mai bine să îl oprești ca să nu îl simți vibrând dacă te apelează cineva sau îți trimite un mesaj, să te deconectezi de la orice gânduri sau preocupări legate de orice altceva, să îți alegi o poziție confortabilă și relaxată pe scaun, să nu vorbești cu nimeni cât timp rulează filmul, să te concentrezi asupra ecranului cu un maxim de atenție, iar restul va face filmul pentru a-ți oferi o experiență cu adevărat magică.

Tu ce tips & tricks folosești ca să te bucuri la maximum de filme la cinema? Te invităm ca, după ce vei viziona filmul „Vânătorii de fantome: Moștenirea”, să ne împărtășești într-un comentariu ce efecte speciale ți-au plăcut cel mai mult și care a fost cea mai frumoasă scenă conform percepției tale.

Notă: Articolul a fost scris pentru Proba nr. 25 a concursului SuperBlog 2021, a 23-a ediție a proiectului, care se desfășoară între 1 octombrie – 2 decembrie 2021, titlul probei fiind: Tips & tricks ca să te bucuri la maximum de filme la cinema.